Pe vremuri, la o ferma bogata si frumoasa,
Traia printre-animale si un catâr de rasa.
Si se muncea acolo într-un continuu flux,
Doar el, catârul nostru era somer de lux.

De-aceea chiar stapânul, nemaiavând rabdare,
Îl trase deoparte si ti-l lua cam tare:
-Asa nu se mai poate, m-a apucat oftica,
Tu doar manânci fânetea si nu produci nimica.

Ia uite la Martuica, batrânul nostru bou
Cum trage toata ziua, în plug, ca un erou.
Sau uite la Joiana cea care zi si noapte
Ne da la toata lumea galeti întregi cu lapte.

Gainile de-asemeni se screm si una doua
Ne pricopsesc deodata cu zeci si zeci de oua.
Chiar si cocosul nostru, acela pintenat,
Ne cânta dimineata sa ne sculam din pat.

Ori harnicul de Murgu, prea blândul nostru cal
Ce trage la caruta, la vale si la deal.
De-aceea-ti spun cu riscul de a parea cam snob
Ca-i musai azi în ferma sa-ti iei si tu un job.

Ai doua variante, de mult au fost gândite,
În doua posturi cheie, putin cam diferite.
Sa tragi sareta noua ce-o vezi lânga hambar,
Sau peste animale, sa fii parlamentar.

-Stapâne, rog ma iarta, ti-o spun doar amical:
Sunt doar catâr, n-am trupul puternic ca un cal
Si nu as vrea, ma crede, vreodata sa iei foc
Vazând cum ca sareta n-o pot urni din loc.

Iar varianta-a doua din start e clar ca pica,
N-am fata pentru asta si-ti spun la o adica:
Nu pot peste-animale sa fiu parlamentar,
Doar vezi destul de bine ca nu sunt chiar magar.