Eminescu si Creanga se plimbau ,noaptea,prin parcul Copoului….
Creanga spune:
– Dar bine bunul meu prieten,la toti cei pe care-i cunosti le-ai scris cate o poezie,numai mie,cinstitului tau camarad,nu !!!
Se poate bunul meu prieten,spuse Eminescu…..si privind catre luna. spune cu o voce calda:
Privind la Luna cum alearga….
Eu……ma c*c acum in iarba,
Si ma sterg la fund….
Cu o Creanga…..