Domnul şi doamna Cohen trag la un hotel, pentru week-end. Cum ajung, doamna Cohen cheamă manichiurista, pedichiurista, coafeza, iar domnul Cohen, înţelegînd că are două-trei ore libere, pe loc se duce la bordelul anex.
Îl întîmpină madama:
– Domnule Cohen, ce onoare! Avem pentru dv. franţuzoaice stilate, o sută de dolari.
– N-am o sută de dolari.
– Avem pentru dv. italience temperamentale, cincizeci de dolari.
– N-am cincizeci de dolari.
– Avem pentru dv. rusoaice blonde, zece dolari.
– N-am zece dolari.
– Avem pentru dv. negrese exotice, cinci dolari.
– N-am cinci dolari.
– Da’ cît aveţi?
– N-am decît doi dolari.
– Deviza casei noastre este să satisfacem clientul la orice preţ. Pentru doi dolari, eu sînt la dispoziţia dv.!
Peste douăzeci de ani, domnul şi doamna Cohen trag la acelaşi hotel. Cum ajung, doamna Cohen cheamă manichiurista, pedichiurista, coafeza, iar domnul Cohen, înţelegînd că are două-trei ore libere, pe loc se duce la bordelul anex.
Îl întîmpină madama:
– Domnule Cohen, ce surpriză! Aşteptaţi un moment!
Deschide o uşă şi strigă:
– Johnny!
Intră un găligan.
– Permiteţi-mi, zice madama, să fac prezentările. Domnule Cohen, acesta este Johnny, fiul dv. Johnny, acesta este domnul Cohen, tăticul tău.
Se uită Johnny de sus:
– Ăsta-i tatăl meu? Aşa mic? Aşa urît? Aşa sfrijit? Şi evreu pe deasupra?!
– Tinere, răspunde domnul Cohen fără a-şi pierde cumpătul, nu te obrăznici. Că, dacă în urmă cu douăzeci de ani aş fi avut cu trei dolari mai mult, acum erai negru!