*Era cu doua zile înainte de Hanuca si domnul Feldman se învârtea ca un leu
în cusca, de colo pâna colo:**
– De unde sa iau bani, ca sa cumpar cadouri pentru sarbatoarea asta sfânta?
se întreba el amarât, gândindu-se la nevasta-sa si la copii.

*Iesind în oras, trecu pe lânga o biserica pe usa careia era un mic anunt:
“Orice evreu care intra în aceasta biserica astazi si se crestineaza,capata o suta de dolari”.
*Gasise solutia problemei!

*Intra, se crestineaza si capata o suta de dolari, asa cum fagaduise anuntul.
*Seara, la cina, povesti familiei cum a facut rost de bani, fluturând un teanc de bancnote în vazul tuturor.
– Iubitule, spuse nevasta-sa, îti aduci aminte de rochia aia pe care mi-ai promis-o acum trei ani?
– Acum se vinde cu reducere.
– Cât costa?
– Numai cincizeci de dolari, cu toate ca merita pe putin optzeci si cinci.
Feldman scoase cinci bancnote de zece dolari si i le înmâna.
Apoi, începu sa vorbeasca fiul:
– Tata, de mult strâng bani ca sa-mi cumpar o bicicleta englezeasca, cu trei schimbatoare de viteze. Am reusit sa adun cea mai mare parte, dar îmi mai lipsesc niste bani.
– Câti?**
– Douazeci si cinci de dolari.
Feldman îi înmâna banii.
– Taticule, spuse fiica lui adolescenta, saptamâna viitoare scoala noastra organizeaza o serbare, cea mai importanta din tot anul.
Fara o rochie noua nu pot sa ma duc acolo.
– Bine, scumpa mea. Cât costa rochia?
– Numai douazeci si cinci de dolari, taticule draga.
Feldman da fetei restul de 25 de dolari, se lasa pe spate si începu sa zâmbeasca…..
– Asa se întâmpla întotdeauna, spuse el.
De îndata ce noi, crestinii, facem rost de un ban, voi, evreii, ni-i si luati………