Un taran se caznea cu aratul si se necajea foarte tare din cauza pamintului pietros.
Dar iata ca veni la el un strain mistrerios, ii lua plugul din mina si trase el cele mai frumoase brazde.
-Ar fi bine acum , zise taranul, dar imi lipseste saminta.
-Iata si saminta, zise strainul si intr-o clipa , presara grauntele.
-Dar ploaia va strica semanatura, sau soarele o va arde…
-Aici ai doua cutii: una cu ploaie, alta cu soare, le poti schimba dupa plac.
Si intr-adevar,la seceris, graul era de o frumusete rara.
-Ei, esti multumit acum?
-Daca este atita grau,n-are nici un pret…
-Dar intr-al tau sunt numai graunte de aur, zise strainul, si frecind in mina citeva spice, aurul cel mai curat straluci in mina sa.
-Ooo, cum ma va insela jidanul cind ma voi duce sa schimb aurul!, spuse atunci taranul