Un tigan odata avea o iapa.Si,nemaiavand ce manca nici el,nici iapa,vru sa o schimbe pe bani.Mergand deci el la obor,intalni un geambas si-i zise:
– Ma nene geambasule,asa te rog,manca-te-as,pune si tu o vorba buna pentru iapa mea,cand s-o arata vreun musteriu,ca te-oi cinsti eu apoi,fii fara grija !
– Da’ de ce vrei sa-ti vinzi iapa,ma tigane ?
– Pai,vezi ca-mi trebuiesc parale.
– Are vreun narav iapa ta,mai tigane ?
– N-are,zau,nene geambasule,nici un narav,manca-ti-as iaca ce! N-are iaca iti spui drept,zau asa !
Ajungand la obor,tiganul isi baga si el iapa intre vitele aduse la vanzare.Nu trecu mult si musteriul se si arata.Atunci geambasul incepu a lauda iapa tiganului,zicand:
– Ia,ma crestine,iapa si nu te-i cai ! N-are nici un narav,zau asa ! La calarie merge ca un armasar,la caruta e vrednica nevoie mare ! Nu te-ar lasa innamolit,odata cu capul ! Trage,uite,si mai si decat doi telegari,ce mai !…Daca se intampla se se intepeneasca caruta in vreun noroi mare,apoi atunci sa vezi minunea ! trage,trage,de sa-si rupa inima,si acolo tot nu te lasa ! Iara daca,din pacate,s-ar intampla,tragand,sa se rupa sleaurile ori hulubele,se intoarce si trage si cu dintii,si in noroi tot nu te lasa !…Ia,bre,iapa,cum iti spui !…
– Ia,stai,ma nene geambasule,manca-te-as ! ii taie vorba tiganul. Daca este asa cum spui,nu-mi mai vanz iapa,bre !!!