Miklos, vine acasa de la ora de romana,unde invatatoarea i-a zis ca trebuie sa stie romaneste, ca altfel nu-l mai primeste la scoala, si ca daca vrea sa invete foarte bine, sa exerseze cu parintii si sa nu mai vorbeasca cu ei in ungureste.
Zis si facut.
Foarte hotarat sa inceapa sa traiasca ca un veritabil roman, ii spune lui măsa.
– Auzi mami, sa nu ma mai strigi Miklos, ai inteles ? Pe mine ma cheama Nicolae.
Se enerveaza măsa si-i rade o palma de-i sar mucii.
– Miklos, esti nebun tu esti ungur si asa ai fost botezat. Sa nu mai aud tampenii de-astea ca jar mananci ! Ai auzit ? Acuma du-te de taie niste lemne si adu-le in casa !
– Mama, apoi eu nu inteleg o boaba ungureste, ori imi spui in romaneste ce vrei ori daca nu, nu mai vorbi cu mine !
Iesita din minti,măsa pune mana pe-o joarda si-i trage o mama de bataie, de asta micu nu mai poate si o zbugheste la fuga pe ulita satului.
Fugind el asa de manca pamantul, se intalneste cu Vasile, colegul sau de clasa de la sectia romana,care-l intreaba :
– Ce-ai patit Nicolae ?
– Uite ma Vasile, numa de-o oră-s roman si m-au si batut de doua ori bozgorii !