Un tip pleacă în delegație la Roma. Aterizează, își recuperează bagajele și se îndreaptă spre stația de taxiuri, când este acostat de un individ mai bronzat:
– Boierule, ești român, așa-i? Te-am ginit io imediat! Am pentru matale două fetițe,… mamă-mamă!
– Băi nene, lasă-mă-n pace, nu vezi că de-abia am ajuns? De asta-mi arde mie acum? Ce să fac cu fetițele tale? Mă mai aleg și cu cine știe ce boli pe-aici… Pleacă, vezi-ți de treabă!
Individul, după el, ca scaiul:
– Boierule, dacă nu vrei fetițe, cunosc io două stewardese, una și una! Imediat merg și le chem!
– Omule, nu-nțelegi că nu mă interesează? Pleacă de-aici! N-o să mă încurc acuma cu cine știe cine… Lasă-mă-n pace!
Tipul se urcă într-un taxi și merge la hotel. În hol, același individ, după el:
– Boierule, lasă stewardesele. Cunosc io două profesoare, a-ntâia! Nu mai pleci de-aici! Imediat ți le aduc în cameră!
– În ce fel vrei să-ți mai explic, să înțelegi că nu mă interesează, măi vere? Eu sunt om de afaceri, am venit cu alte treburi aici, nu mă interesează femeile tale, de oricare-ar fi ele, pricepi odată?? Pur și simplu nu mă interesează, poți să vii tu și cu Papa!
În sfârșit, individul pleacă. Omul merge în camera lui de hotel, face un duș și, obosit, se întinde să tragă un pui de somn. Când să adoarmă, cioc, cioc, cioc! – la ușă. De afară se aude:
– Boierule, Papa zice că nu. Da’ cunosc io doi cardinali…