Capra pleacă de acasă într-o bună zi şi la plecare le spune iezilor:
– Nu deschideţi uşa nimănui până nu cântă cântecelul nostru şi nu spune parola “suge ţâţa”!
După plecarea caprei, lupul se şi înfiinţează la uşă şi bate. Iezii îi cer să cânte cântecelul şi să spună parola. Lupul, când aude ce i se cere, se ascunde după colţul casei, gândindu-se că vine capra acasă, cântă cântecelul şi spune parola, iar a doua zi, după plecarea caprei, vine el şi zice ce aude de la capră, după care iezii îi dau drumul în casă şi îi poate hali pe toţi. Într-adevar, soseşte capra. cântă cîntecelul, spune parola şi intră în casă. Lupul pleacă fericit.
Capra îşi întreabă iezii:
– A fost cineva la uşa?
– Da, mamico, dar n-a ştiut nici cântecelul şi nici parola aşa că nu am deschis uşa!
– Ăsta nu putea să fie decât lupul! Bine, iezii mamei, îi venim noi de hac.
A doua zi, capra pleacă iar de acasă şi lupul se şi înfiinţează la uşă. Bate şi iezii îi strigă dinăuntru să cânte cântecelul. Îl cântă lupul şi pe urmă i se cere parola.
– Suge ţâţa! strigă lupul.
La care iezii îi raspund:
– Ba sugi tu p..a, lupule, că a schimbat mama parola si a pus vizor la uşă!