La I.R.E. pe unu Hanţi mai anţărţ l-or angajat,
să umble din casă-n casă, la citit şi la-ncasat.
Şi l-or învăţat pră hanţi să citească la contor
şi cum mers-or kilovaţi să ia banii la popor!
Dar cum hanţi romîneşte n-o vorbit la el in sat
nu baş stie şi de aia să vedeţi ce s-a-ntîmplat!

Cînd s-o dus în prima casă o muiere-n gang şedea
cînd să intre, găzdăriţa îl întrebă că ce vrea.
Hanţi-atuncea îi răspunde: “- io acum trebe văzut,
dumneata în luna asta cîte numere făcut”!

Găzdăriţa spăriată, îl privi dă sus în jos
şi îi spusă mînioasă: “domnule fii sărios”!
– serios, răspunsă hanţi. De cînd luna început
io la fiecare scriem cîte numere făcut!
– domnule, o fi, da asta nu-i un lucru baş frumos
şi nu cred socoata asta să v-aducă v-un folos!
– cum să nu (răspunsă hanţi)! Numeri trebe socotit,
fiindcă după orice număr taxă trebuie plătit!

Fugi mă neamţule d-aicea, că-ţ dau una de te-omor
c-aşa taxă nu o fost nici pră vremea turcilor!

Ş-apoi nu ţi-oi da io taxă fiindcă tu nu ai văzut
şi nu ştii io şi cu vică cîte numere-am făcut!

– “ba io ştiu,

răspunsă Hanţi, pentru că io cum privit
la şcătula dumitale, ştiu cît este de plătit!”

sofi-atuncea spăriată, pră vică-l strigă plîngînd
şi îi spusă la ureche ce-ar avea neamţul de gînd!

Vică să-n foie atuncea şi lui nemţu-i zisă-aşa:
– cît mi-s io stăpîn aicea, tu nu intri-n casa mea!
Hanţi îşi pierdu răbdarea şi i-o spus lu vică:

bine! Dacă nu vedem şcătula, io tăiem maţu la tine!
Şi să vezi atunci nevasta, cum venit întunecarea
toată toamna, toată iarna, cum lucrat cu lumînarea!

Vică speriat atuncea, cătră sofi să întoarsă
şi îi zisă-n gura mare, ascunzîndu-se prin casă:
– “dă-i ce cere măi muiere şi să plece dracu nemţu
– pentru nişte lei acolo, n-oi lăsa să-mi taie maţu”!