Mihai Viteazul şi Baiazid merg la luptă, fiecare cu oştile lor. Se întâlnesc la Dunăre şi îşi aşează fiecare tabăra pe câte un mal. În prima zi, iese Mihai Viteazul de dimineaţă din cortul lui şi strigă:
– Baiazide!
– Da, ce e?
– M**e, bă! îi zice Mihai Viteazul şi începe să râdă.
Intră ăsta nervos în cort.
A doua zi, iar iese Mihai Viteazul dimineaţă din cort şi strigă:
– Baiazide!
– Da, ce e?
– M**e, bă! şi dă-i râs.
Baiazid nu mai poate de oftică şi îşi propune să i-o plătească cu aceeaşi monedă.
A treia zi, nici nu apucă să se lumineze bine, că Baiazid iese din cort şi strigă bucuros:
– Mihaie, bă, Mihaie!
– Da, mă, ce e? îl întreabă Mihai Viteazul.
– M**e, bă! strigă ăsta în culmea fericirii. La care, Mihai Viteazul:
– Vineeeee!!!