Papa este grav bolnav. Intră doctorul să-l consulte, pe cînd cardinalii se roagă în antecameră. Iese doctorul, negru la faţă:
– Sanctitatea Sa este grav bolnav şi va muri în curînd! Dar mai rămîne, totuşi, o speranţă. Ca Sanctitatea Sa să se culce cu o femeie.
– Văleleu!
– Am spus: dacă Sanctitatea Sa se culcă cu o femeie, scapă. Daca nu, va muri în curînd.
Intră cardinalii la Papă.
– Sanctitatea Voastră, doctorul spune că sînteţi grav bolnav şi că veţi muri în curînd!
– Văleleu!
– Dar doctorul spune că mai este, totuşi, o speranţă: ca Sanctitatea Voastră să vă culcaţi cu o femeie.
– Aoleu!
– Aşa a spus doctorul. Dacă Sanctitatea Voastră vă culcaţi cu o femeie, scăpaţi. Dacă nu, veţi muri în curînd.
– Bine, spune Papa, aduceţi o femeie. Dar să fie oarbă.
– De ce oarbă?
– Ca să nu mă recunoască.
Scriu ăia: oarbă.
– Şi să mai fie şi surdă.
– De ce surdă?
– Ca să nu mă recunoască nici după voce.
Scriu ăia: surdă.
– Şi să mai fie şi mută.
– De ce mută?
– Ca, dacă totuşi mă recunoaşte, să nu poată dezvalui.
Scriu ăia: mută.
– Şi să aiba sîni mari.
– De ce sîni mari?
– C’aşa-mi place mie