Un pescar cu sticluţa de vodcă lîngă el. La un moment dat, prinde peştişorul de argint. Dă el să-l arunce, da’ ăsta îi vorbeşte:
– Stai că-ţi îndeplinesc o dorinţă.
– Du-te, băi, în p***a mă-tii!
– Stai, băi fraiere!
– Bine, băi… de acu’ să mă p*ş vodcă.
– OK.
Aruncă ăsta peştişorul. După un timp, se termină sticla lui de vodcă. Stă ăsta ce stă pe gînduri şi pînă la urmă ia sticla şi se pişă în ea. Miroase… vodcă. Bea… vodcă. Vecinu’ se uită la el ca la felu’ paişpe.
– Ce faci, băi, acolo?
– Beau vodcă.
– Du-te, băi!
– Ia şi gustă!
Vecinul, iute la mînie îi dă una peste mînă şi sticla zboară şi se sparge de o stîncă. Ăsta ia un ciob şi i-l dă vecinului să-l miroasă. Ăsta miroase.
– Votcă, băi, chiar ai avut dreptate.
– Vezi, băi, fraiere… acu’ dacă ai spart sticla, treci şi ia de la sursă…