Într-un moment de relaxare a relaţiilor Republicii Sud-Africane cu comunitatea internaţională, o delegaţie din partea UE face o vizită pentru a se convinge de renunţarea la apartheid, etc., în vederea reluării relaţiilor economice. Totul merge bine, ghetouri model, negrii prin autobuze de protocol. Atmosfera este relaxată. Ca ultim punct, o tură cu avionul deasupra savanei. Zburînd peste un rîu, Frederik de Klerk, noul preşedinte, atrage atenţia înalţilor oaspeţi asupra unui fapt remarcabil. O barcă cu motor condusă de doi albi trage în urmă un negru pe schiuri.
– Domnilor, sper că această imagine elimină orice dubii!
Delegaţia entuziasmată promite perfectarea reluării schimburilor comerciale. Toată lumea e mulţumită. Numai pe Piek Bota, de la Interne, tot îl roade ceva. În final, îl trage discret pe preşedinte de mînecă:
– Frederik, dragă, să ştii că eşti un negociator genial, dar se vede că n-ai fost la ţară. Habar n-ai de vînătoarea de crocodili!