Întrun sat din Ardeal, pi sarâ, merge omu cu doba pi drum strâgând cât ci pute șâ bătând din dobâ:
– Atențâuni, atențâuni, mâni dimineațâ sâ cii tătă lume la prășât pi tarlaua cei mari!
Sontâmplat câ pisti noapti, o dat Dumnezău o ploai di cele mai mari așă câ nu pute nimnea sâ intri cu sapa. A douazâ merge omu cu doba disdidimineațâ șâ strâga:
– Atențâuni, atențâuni, sâ știi tătă lume câ din ceam zâs asarâ nu so ales ninica!