Un român io botezat copchilu la un ţâgan. Şâ so dus odata sâş vadâ finu. Şâ di cum o intrat pi poartâ ţâgănelu ista mititel, onceput sâi zâcâ:
“Shămi shugi phula, shămi shugi phula” şâ tot aşe di câti ori ăl vide. Mă rog, o vorghit cumătri întri ii acolo şâi zâci românu la ţâgan:
– Cumătri da copchilu ista a tău îi cam obrznic şâ vorgheşti cam urât!
Da ţâganu fărâ sâ ştii la ci să refere egzact românu,îi zâci:
– Nu the photrivi chumătre, fhăi phe phlac, că doarăi chopil şi el!