Se dărâmă un bloc, sunt victime, vine televiziunea, se face anchetă. Sunt identificaţi posibilii vinovaţi: Cărămida, Fier-Beton şi Ciment; ajung la tribunal.
Ia cuvântul Cărămida:
– Domnule preşedinte, nu sunt vinovată, pentru că sunt tratată prost, toţi meşterii mă pun să stau pe cant, sunt aruncată ca o zdreanţă şi mi se ciobesc colţurile. Normal să se prăbuşească blocul.
Ia cuvântul Fier-Beton:
– Domnule preşedinte, nu sunt vinovat, pentru că sunt lăsat în baltă şi ruginesc. Sunt lovit cu ciocanul, deformat, de nici o sârmă nu se leagă de mine. Normal să se prăbuşească blocul.
Ia cuvântul Ciment:
– Domnule preşedinte, pe mine m-au chemat aici din eroare. Eu nici nu eram pe-acolo când s-a prăbuşit blocul.