Unu, beat crita, zacea-ntr-un sant. Intr-un tarziu, se trezeste, se cauta prin buzunare, gaseste o mie de lei. Glont, la crasma:
-Votca, de-o mie!
O da pe gat, se face cui, cade-n sant, zace acolo, cand se trezeste, iar gaseste o mie intr-un buzunar, iar da fuga la crasma. Istoria se repeta de cateva ori. Vazandu-l a cincea oara, chelnerul anticipeaza:
-Stiu, de-o mie, votca!
-Ba nu, nu votca, dati-mi coniac, ca nu’s de ce, de votca asa ma doare gaura curului…