Unui oligofren i se recomanda la externare sa continue tratamentul prin policlinica. Nitel nedumerit omu’ intreaba:
– Apoi eu ma duc, da’ ce sa iau eu la doctorita mea?
– Nu-i iei nimic, mergi acolo cu biletul de externare, te ia in evidenta si iti da reteta.
– Apoi nu merge asa, ca eu vreau sa-i duc si eu ceva si… ei ce-i place?
– Nu e cazul sa-i iei nimic, dar daca chiar vrei, uite ia-i un buchet de flori.
– Apoi nu e bine ca doar nu mananca flori. Altceva nu se poate? Ceva bun pentru ea ca doar n-o sa ma duc cu mana goala? Ce-i place ei…
– Ia-i o cutie de cafea instant, nah… daca tot insisti.
– Bine.
Pleaca omul, peste ceva timp revine la internare si privind mustrator la cea care ii facuse recomandarea spune:
– Sa stiti ca m-ati sfatuit prost.
-Pai de ce? Ce s-a intamplat?
– Apoi sa vedeti… plec eu de aici si in drum m-am oprit sa iau borcanul de cafea si am intrat intr-un magazin si unde am vazut eu niste carnati d’aia buni ca pe deget si am stat si m-am gandit eu: “d’apoi doctorita mea cand o sa vina ea obosita de la servici n-ar manca si ea niste carnati d’astia buni?” Si ce sa-i mai iau eu cafea sa se otraveasca, i-am luat o plasa de carnati. M-am dus, am vorbit, mi-a dat reteta si cand sa plec, am pus plasa pe birou. N-a vrut sa-i primeasca si eu am insistat si daca am vazut ca vrea sa-mi dea plasa inapoi, am dat sa plec si…
-Si?
– Si ea a aruncat cu carnatii dupa mine. Da’ va dati seama daca ii luam cafea ca… aia imi spargea capul cu borcanul?!