Banc aparut pe vremea cand Mircea Lucescu antrena pe Besiktas, unde il avea pe Pancu, iar Andone si Giani Kiritza inca erau la Dinamo.
Se intalneste Lucescu cu Andone:
– Mai nea Luce, zi bre si mie, ce le faci la jucatorii astia, ai batut pe Chelsea, ai facut egal cu Lazio, ce le zici de ii faci sa joace asa?
– Pai bre Ando, uite care-i treaba: tu trebuie sa le atragi atentia de la joc, sa-i faci sa uite de tensiune, intelegi?
– Ahaa, si cum faci asta, mai Luce?
– Pai uite, il iau pe Pancu si-l intreb: “Mai Pancule, cine-i mah baiatu’ lu’ tac-tu, dar nu e frate cu tine?” Si Pancu zice: “Pai, eu sunt!”
Andone: – Aha, inteleg. Mersi, Luce!
Alearga Andone inapoi la Dinamo, intra la cantonament, il gaseste pe Kiritza:
– Bai Kiritza, ia vino ba incoa’!
– Da, nea Ando, zi sa moara mama, zi!
– Ia zi ba Kiritza, cine-i mah baiatu’ lu’ tac-tu, dar nu e frate cu tine?
– Pfuai…pai nu stiu nea Ando, habar n-am, dar lasa-ma pana maine si-ti zic, sa mor io!
– Bine mah, hai du-te!
Se duce Kiritza in vestiar, il gaseste pe Danciulescu, isi lega ghetele:
– Bai Danciule, fii atent ce m-a intrebat nea Ando: cine-i baiatu’ lu’ tac-tu, dar nu e frate cu tine?
– Danciulescu: Pai eu sunt…
Kiritza: – Aha, ok, mersi Danciule!
A doua zi, Kiritza alearga la Andone:
– Nea Ando, nea Ando!
– Ia zi bai Kiritza, ai aflat, cine-i baiatu’ lu’ tac-tu, dar nu e frate cu tine?
– Da!
– Cine-i?
– Danciulescu!
– Nu ba prostule, e Pancu!