Moş Ion în trenul de Constanţa, în compartiment cu un grup de tineri.
– Mergeţi la mare, copii?
– Da, bade.
– Păi, vă rog şi eu ceva, că sunt cam bătrân şi obosit. Dacă adorm, mă treziţi şi pe mine, să cobor la Brăila?
– Da tataie, dormi liniştit.
Adoarme moşul, tinerii se apucă de cântat, de jucat cărţi, trece timpul şi… când se uită pe geam, la un moment dat, trenul era deja oprit la Brăila. Îl trezesc pe moş:
– Hai tataie, sus, am ajuns la Brăila!
Trenul se pune în mişcare…
– Păi, cum să fac? Îmi rup gatul dacă cobor!
– Moşule, să faci cum îţi spun eu, îl învaţă unul, după ce sari din tren, o iei la fugă pe peron odată cu trenul, aşa nu o să-ti pierzi echilibrul, după aceea încetineşti şi te opreşti.
Zis şi făcut, sare moşul, o ia la fugă pe lângă tren şi nu păţeşte nimic. Tinerii răsuflă uşuraţi că l-au ajutat.
După cinci minute apare moşul în compartiment. Toţi rămân înmărmuriţi:
– Ce s-a întâmplat, tataie?
– Măi copii, am făcut cum m-aţi învăţat, am luat-o la fugă pe lângă tren şi când să încetinesc, pe la ultimul vagon, o namilă de om m-a luat de subţioară:… “- Hai, tataie, că te ajut eu, hopa sus!”