Orientarea spaţio- temporală
Când un bărbat este trimis să caute untul în frigider, nu dă de el nici după ce caută a doua oară, pe când ea i-l arată cu ochii închiși. Hormonii ei de estrogen îi permit să identifice
obiectele din sertar sau din încăpere și să-și amintească de ele ulterior, după un tipar de memorie specific. Ea devine pentru soţ contul deschis de memorie pentru mărunţișurile pe care el nu le găsește cu nici un chip. Noile studii au mai sugerat că, de fapt, creierul bărbatului caută în frigider conceptul „unt”, care e, bineînţeles, altfel decât produsul final.
Pentru că ea folosește anumite părţi ale creierului în același timp, femeii îi este greu să distingă între dreapta și stânga. Ea foloseşte, simultan, lobii drept şi stâng ai creierului, plus zonele periferice. Bărbatul, în schimb, se poartă ca un lobotomizat. La mascul, nu există „asta”, „aia”, „acolo”, etc. Pentru bărbat, este nevoie de nominalizarea şi localizarea clară a obiectelor. Bărbatul se va uita totdeauna ca viţelul la poarta nouă, când femeia îi va cere să-i dea „oala aia potrivită, pe care am primit-o de la mama, de ziua ta, de pe raftul ăla de acolo, de lângă mirodeniile italiene delicioase”. Ca să se poarte ca un biped, bărbatul are nevoie de instrucţiuni simple, ca în BIOS, de genul ”Dă-mi, te rog, oale roşie din stânga, sus, de pe raftul al treilea, dulapul de sub cuptorul cu microunde”.
Bărbatul are o orientare în spaţiu tridimensională, mult mai bună, care foloseşte triangulaţia, reperând astfel precis doar ce îi interesează. Femeia are o orientare bidimensională. Ea vede tot ce mişcă şi ce nu mişcă, dar într-un singur plan. Deși femeia îţi vede urma de ruj de pe gât de la 30 de metri, nu reușeşte niciodată să parcheze mașina cu spatele, lovind mereu ușa garajului sau altă maşină. Oricum, tot bărbatul e bou şi la faza asta, pentru că nu are răbdare să facă săptămânal ore de conducere auto cu soţia…
Femeia dovedeşte o reprezentare total eronată prin hărţi a situaţiei reale de pe teren. Mintea bărbatului măsoară permanent timpul, distanţa și viteza, pentru a ști exact
când trebuie să schimbe direcţia. Dacă, de exemplu, eşti în Ungaria şi îi dai nevestei o hartă rutieră să te ghideze, ea va avea nevoie de 10 minute ca să descopere de unde aţi pornit la drum de dimineaţă! Va remarca şi cât e de mare Ucraina, va întreba şi „ce naiba mai vor ăia din Harghita şi Covasna că, uite-te şi tu ce departe-s de Ungaria!”. Când va începe să te ghideze, vei renunţa rapid după ce va striga isteric la tine, de vreo două ori s-o iei „pe aici, băi, acum!!!”. Asta, cu doar 3- 4 metri înainte de o intersecţie aglomerată, metri pe care îi parcurgi rapid în timp ce te uiţi la femeie să descoperi că ea îţi indică direcţia cu privirea spre stânga iar tu eşti încadrat, bineînţeles, pe banda dreaptă. Femeii i se pare un mister faptul că bărbatul poate citi harta din orice poziţie, fără să o aşeze cu drumul pe direcţia de mers a maşinii, dar nu va recunoaşte asta niciodată.