Ceausescu era in vacanta la vila sa de la Neptun. Intr-o dimineata, iese la fereastra si vede pe mare un rasarit de soare foarte frumos, care il emotioneaza. Intr-un moment de sensibilitate, el exclama:

– Buna dimineata, Soare!

Spre mirarea lui, aude o voce:

– Sa traiti, tovarase presedinte!

Ceausescu se minuneaza de asta, dar se ia cu treburile si uita.

A doua zi, iar se trezeste Ceausesc in zori, si iar il incanta rasaritul de soare. Si iar striga:

– Buna dimineata, Soare!

– Sa traiti, tovarase presedinte! se aude iar o voce…

Incantat, Ceausescu ii spune Elenei seara:

– N-o sa-ti vina sa crezi, dar in zori, cand ii zic soarelui buna dimineata, el ma saluta cu “sa traiti!”

Elena nu il crede, asa ca in zorii zilei urmatoare vine si ea la fereastra. El striga:

– Buna dimineata, Soare!!!

– Sa traiti, tovarase presedinte! raspunde vocea, dar imediat continua: Permiteti sa raportez, eu sunt capitanul State Vasile. Maiorul Soare Gicu are liber azi…