La Madrid, un jurnalist spaniol ia un interviu unui barbat in varsta, care ii povesteste detalii din viata sa. Jurnalistul noteaza in carnet idei exprimate de barbat.

– Sunt fiu de parinti exilati.

– Pana la vreo 27 de ani, cu putin inainte de tranzitia politica, nu am putut reveni in Spania din cauza lui Franco.

– Pe tatal meu, saracul, nu stiam nici unde sa-l inmormantam.

– Mama mea a petrecut mare parte din viata in carucior de invalid.

– Acum am 73 de ani.

– Cu niste luni in urma mi-au taiat 30% dintr-un plaman.

– Nevasta-mea e emigranta.

– Am cu ea 3 copii.

– Din 3 copii, lucreaza doar unul, cea mijlocie, insa fara plata.

– Toti, incluzand nepotii, traiesc din venitul meu.

– Fata mea cea mare tocmai a divortat.

– Ginerele meu, pus pe droguri si alcool, a lasat-o cu 2 copii.

– Fiul cel mai mic, inca traieste in casa mea, si pe deasupra s-a casatorit cu o femeie divortata si a adus-o sa traiasca la noi in casa.

– Aceasta doamna inainte lucra, avea un post bun, insa de cand s-a mutat in casa mea nu mai face nimic.

– Acum au doua fetite care si ele traiesc sub acoperisul meu, si culmea, cu criza, anul asta aproape nu am putut merge in vacanta si, daca insisti, nici nu am putut serba faptul ca Spania a castigat Mondialul de fotbal.

– Pe deasupra, sotul fiicei mele mijlocii are probleme cu justitia.

– Cand am aflat, aproape am lesinat si era cat pe ce sa pierd un ochi cand m-am lovit intr-o usa.

– Taman ce m-au operat pentru ca mi-am fracturat soldul.

Ziaristul, oprindu-se din notat, comenteaza:

– Majestate!… Nu cred ca situatia dumneavoastra e chiar atat de rea!