Ieri soacra-mea a vrut sa se sinucida. Cand am vazut ca intentiona sa se arunce de pe acoperis, am strigat la ea si i-am spus ca, in caz de nu va muri, va putea ramane paralizata si va suferi toata viata. Asa ca am rugat-o frumos sa coboare si sa intre in casa, pana nu va fi prea tarziu…
“Hai, coboara mai repede, mai exista speranta, inca nu e totul pierdut!”…i-am spus.
Atunci ea a inceput sa planga si m-a intrebat: “Crezi?!…”
“Sunt sigur de asta!” i-a zis.
“Dar de ce ma grabesti asa?” ma intreba ea, banuitoare.
“Hai odata, cat inca mai trosneste nenorocitul ala de foc in soba!” i-a raspuns.