După o seară petrecută la Eminescu acasă, Creangă pleacă aproape beat. Pe drum realizează că și-a uitat bastonul și se întoarce să-l recupereze…
– Pe la porți, pe la ferești, în miez de noapte, care pizda măti ești?
– Eu sunt, Creangă, scriitorul! N-am venit să-ți tulbur somnul, nici să-ți fut cristoșii măti ci-am venit să-mi iau bastonul ș-apoi dormi în pizda măti!