“În generală aveam un profesor de
limba și literatura română care îl aprecia
enorm pe Eminescu. El încerca de 8 ani
să-și publice prima lui carte de poezii și
să-l urmeze pe idolul său. Așa că, în
ultima zi a clasei a 8-a, toată clasa a pus mână de la mână și i-a editat prima lui
culegere. Dar acesta ne-a lăsat să
așteptăm și n-a mai venit la ultima oră.
Am aflat dezamăgiți că visul lui tocmai
devenise realitate. Murise de siflis.” –