Am auzit un zgomot ciudat din camera fiului meu.
Imediat am fugit sus şi l-am găsit atârnat în ştreang.
Un bilet era jos pe care scria:
“Nu mai pot să accept atâtea kritici!”
Imediat l-am dat jos ş-am reuşit să-l resuscitez.
Cum stătea el fără vlagă în braţele mele,
i-am dat două palme, a deschis încet ochii şi i-am spus:
“Băi, analfabetule, critici se scrie cu C nu cu K!”