Un popă avea o menajeră, o femeie simplă, de la tara.
Într-o zi vine femeia la popa si îi spune:
– Părinte vi s-a terminat făina de pâine.
Popa îi răspunde pe un ton blând duhovnicesc:
– Incorect spus, fata mea. Nu se spune vi s-a terminat făina, ci ni s-a terminat făina, pentru că amândoi mâncăm din pâinea frământată din acea făină. Adevărat?
– Adevărat, sfintite, iertăciune!
În altă zi vine din nou femeia la popa si îi spune:
– Părinte ni s-a terminat vinul!
La care popa, pe acelasi ton blând, îi răspunde:
– Din nou ai gresit copila mea. Sau poate că bei si tu?
– Nu părinte, păcatele mele, eu nu beau!!
– Păi vezi, în cazul ăsta trebuia să spui: vi s-a terminat vinul. Ai inteles?
– Am inteles, prea sfintite, iertăciune.
Într-una din zile popa plivea rosiile în grădină, când menajera observă că, asa cum stătea aplecat, i se rupseseră pantalonii în cur. Si-atunci îi spuse popii:
– Părinte, vi s-au rupt pantalonii în cur si ni se vede pula!!!