Ştrul vine acasă la Iţic şi o întîlneşte în bucătărie pe Raşela.
– Bună, Raşela, ce mai faci? Nu te-am văzut de mult.
– Mulţumesc bine, dar tu de ce ai venit?
– Îl caut pe Iţic.
– Nu e acasă, e în delegaţie…
– Şi cînd vine?
– Diseară dupa ora 9…stai jos, să te sevesc cu o cafea?
– Mulţumesc, spune Ştrul privind-o cu drag. Ştii, Raşelo, toată viaţa te-am admirat ce bine arăţi şi ce damă trăznet trebuie să fii…. m-am gîndit şi vreau să-ţi propun un tîrg: dacă îmi arăţi un sîn îţi dau 200. 000 lei.
– Nu se poate …! Eşti nebun!!!!!
– Hai gîndeşte-te, poate că totuşi îţi convine…
– Dupa vreo cîteva minute de gîndire şi de cumpănire, timp în care Ştrul nu mai contenea să o roage, Raşela cedeaza, îi arată ţîţele şi încasează pe loc banii promişi.
– Ştii, Raşela, mă tot gîndesc … toată viaţa mi-am dorit să-ţi văd trupul acesta superb şi să te mîngîi pe şolduri…
– Porcule, nu ţi-e ruşine? Chiar vrei să mă supăr?
– Nu, că pentru asta îţi mai dau 350. 000 lei…….
Raşela se înfurie, se codeşte, cedează, se arată, se lasă mîngîiată şi încasează banii. Ştrul, ca o piază rea, continuă …
– Şi ştii, dacă mă gîndesc, merită să-ţi mai dau 700. 000 de lei ca să mă laşi să mă culc cu tine…
Şi izbucnirile Raşelei se repetă şi mai vîrtos, dar se calmează tot aşa de repede şi gîndeşte că “în fond, nu e slănină să se termine”, aşa că aterizează în argumentul bine dezvoltat al lui Ştrul, cu singurul regret că dacă acesta nu avea circumcizie poate era mai gros…După ce au terminat, Ştrul îşi ia rămas bun şi pleacă acasă, Raşela face un duş şi îşi continuă munca din bucatarie.
Pe la 9. 30, apare şi Iţic istovit.
– Dă-mi repede ceva de mîncare şi mă duc să mă culc că mor de somn… Ce-ai mai făcut azi? Cum ţi-a trecut vremea?
– Nimic interesant …m-am plictisit toată ziua…
– Mulţumesc pentru masă … eu mă duc să mă culc… Noapte bună!
Şi pleacă Iţic. Dar din uşă se întoarce brusc şi întreabă:
– Ascultă, Raşelo! Nu a fost azi Ştrul pe la noi să-mi aducă salariul?