Fat-Frumos cel Nou

Demult, tare demult, pe cand puricele se potcovea cu nouazeci si noua de ocale, sarea cale de sapte poste si intra in coliziune frontala cu World Trade Center-ul, traia intr-o tara ca oricare alta un imparat poreclit de supusii sai Imparatul Verde, ca o ironie subtila la adresa faptului ca nu ii pasa deloc de ecosistem. Imparatul avea dupa cum se obisnuieste in povesti un fiu, botezat la nastere Fat-Frumos si prescurtat FeFe, din motive deloc evidente.

Intr-o buna zi, Imparatul Verde il chema in sala tronului pe Fat-Frumos si ii zise pe un ton condescendent:

“Fiule. Eu nu mai am mult de trait si va trebui sa trec fraiele regatului in mainile tale. Asa ca e timpul sa renunti la IRC, la www_playboy_com si la CounterStrike si sa imi dovedesti ca iti poti intemeia o familie. E timpul sa pleci in lume si sa iti cauti o mireasa pe placul tau, pentru ca nu vreau sa pier fara nepoti, intelesu-m-ai? ”

“Dar… tata…”

“Sa nu te aud. Ti-am taiat accesul la Internet. Game over”.

Pus in fata inevitabilitatii, Fat-Frumos se decise sa urmeze sfatul tatalui sau. Primul lucru pe care il facu fu sa treaca pe la grajduri sa isi caute un bidiviu cu care sa plece la drum. Cu toate ca era lenes nevoie-mare, feciorul imparatului nu era catusi de putin prost, ba chiar dimpotriva. Asa se face ca trecu nonsalant pe langa stalurile cu tablite pe care scria “Armasar pur-sange inside”, stiind ca o sa gaseasca o gloaba cu puteri paranormale undeva in fundul grajdului, intr-unul din stalurile paraginite aflate in penumbra. Si chiar asa se si intampla.

Calul era slab de i se vedeau coastele, de-abia statea in picioare, naparlea smocuri-smocuri, avea o respiratie fetida, ce mai, era vai de el. Imaginea generala era completata fireste de o atitudine vadit sinucigasa.

“Tu nu te uiti la mine, FeFe? Nu vezi ca mor de-ampicioarelea? Lasa-ma in durerea mea”, ii zise calul, tragand cu sete dintr-un Carpati fara filtru (total nerecomandat de asociatia “Prietenii Animalelor Muribunde”).

“Nu-ti fa griji”, replica nonsalant Fat-Frumos, “ma pricep la over-clocking”.

La auzul acestor cuvinte, calul cazu instantaneu intr-o transa adanca si Fat-Frumos se apuca sa-l aduca la o stare de normalitate, folosind numeroase procedee, mai mult sau mai putin ortodoxe: pasta superconductoare de ovaz, masaj cu concentrat de aer rece, hipnoza bilaterala pentru corectarea miopiei si socuri de curent aproape continuu. In cele din urma calul deschise ochii si zise cu vioiciune: “I Know Kung-Fu”.

“Show me”, zambi Fat-Frumos stergandu-si sudoarea de pe frunte.

Sari in aer calul, se dadu de trei ori peste cap, tasni pe usa grajdului si, odata ajuns in curtea castelului, batu mar un grup de tarani care militau pasnic pentru ocrotirea florii-de-colt.

Multumit de isprava, se intoarse la Fat-Frumos si il intreba:

“Ei, si acum incotro, FeFe?”

“Mergem la Ileana Cosanzeana”, zise hotarat Fat-Frumos.

Ileana Cosanzeana era o tipa blonda (zicea ea), pe care o cunoscuse pe Internet Relay Chat (IRC, varianta cu porumbei) si care statea suficient de aproape de castel, incat nu exista tag in instant-messaging, decat dimineata, cand porumbeii inca mai erau adormiti si aveau probleme cu evolutia traiectoriei, trebuind sa fie lansati manual, cu catapulta.

Odata ajuns la casa Ilenei Cosanzeana insa, Fat-Frumos descoperi cu uimire ca fata visurilor lui nu era nicaieri. Obosit, se aseza la umbra unui corcodus sa se odihneasca pentru o vreme, si adormi. Se trezi cand un porumbel in picaj il lovi sec in tampla. “Incoming message”, anunta tardiv calul.

“Neica, o fura zmeul pe Ileana, iti zic, o fura”, balmaji sfarsit porumbelul, “si spuse ca sa te duci sa o salvezi fuguta, ca altfel o sa pupe zmeul ce n-ai vazut tu in atatia ani, cat ti-a fost lene sa te deplasezi pana la ea, manca-ti-as ochii tai de tractorist”.

Si acestea fiind zise, isi dadu duhul. Fat-Frumos sari in picioare, incaleca pe cal si nu se opri pana nu ajunse la fierarul satului. “Cu ce va pot ajuta?”, le iesi acesta in intampinare serviabil.

“Avem nevoie de arme. Multe arme”, gafai Fat-Frumos.

“Nicio problema”, replica impasibil fierarul. “Puteti incerca aceasta minunata sabie laser cu alimentare pe USB…”

“Ceva portabil nu ai?”, il interupse abrupt FeFe.

“Am un buzdugan cu suport pentru memory stick, care se duce, loveste inamicul si se intoarce, dar nu tinem memorie pentru el si din pacate fara memorie uita de ce-a plecat si se duce… si se tot duce…”

“Dar sabia si scutul ala din colt, alea ce au?”

“Acelea sunt ale imparatului, tatal domniei voastre. A zis ca si-au facut datoria, a castigat destule batalii cu ele, acum ca sunt vechi si tocite e timpul sa devina open source. Sunt gratis dar nu ofer nicio garantie ca functioneaza”.

“Ce bine”, se bucura Fat-Frumos — “o sa imi incerc norocul cu ele”.

Zis si facut. Lua feciorul imparatului sabia si scutul, incaleca si porni spre salasul zmeului. Mersera ei din zori si pana in seara si pana ajunsera se facu intuneric si un vant rece ii facu sa tremure din toate incheieturile. Fulgere sporadice luminau castelul din piatra neagra al zmeului.

“Am venit, zmeuleeeee! “, racni Fat-Frumos si incepu sa izbeasca frenetic in usa cu manerul sabiei care afisa disperata pe toata lungimea lamei mesajul “illegal operation”.

Brusc usa se deschise, izbindu-l pe Fat-Frumos in plina figura, in ciuda scutului care anunta calm “General Protection Fault in Module w00d335” si se facu bucati.

“FeFe, ai venit”, ranji zmeul. “Stiam eu!”.

Verde si matahalos, zmeul era in sort si cu un tricou alb de bumbac, pe care scria “Swords don’t kill people. I kill people”. In spatele lui, Ileana isi privea cu speranta salvatorul.

“Zmeule, am venit dupa Ileana Cosanzeana”, rosti hotarat Fat-Frumos. Ai de ales din aceste “multiple choices”:
a) mi-o dai vie si nevatamata si ne lasi sa plecam
b) ne luptam pe viata si pe moarte
c) castigi o excursie de vis in Bermude.

“Aaaa… aaa… pai aleg c)”, mormai vexat zmeul.

“ESTI SIGUR?”, racni Fat-Frumos. “Poti sa intrebi publicul, poti sa suni un prieten…”

“Nu, nu… sunt sigur ca e raspunsul corect”, dadu din colt in colt timorat zmeul.

“Okay. Ileana, hai sa mergem”.

Si plecara, calare pe cal, si avura o nunta de vis care dura sapte zile si sapte nopti neincetat. La sfarsitul celei de-a saptea nopti, cand in sfarsit FeFe si Ileana se retrasera in odaia nuptiala, dupa ce Ileana isi dezbraca lasciv ultimele dessou-ri cumparate de la Victoria’s Secret, un racnet inuman strabatu peretii castelului.

“Ingerasa mea, poti sa-mi explici si mie ce e ASTA?”, scrasni din dinti FeFe.

“A, o nimica toata… o centura de castitate cu opto-cuplori, cu cheie pe 5096 biti si codare euristica alternativa. Te pricepi la hacking, sper…”

THE END