Intr-o seara, dupa ce m-am imbatat crita, am inceput sa aud tot felul de scancete si urlete, asa, ca-n filmele de groaza.
Ma uit in jur…nimeni! “Ma fir-as al dracu’, cred ca am inceput sa am vedenii!” imi zic, tragand inca o dusca din sticla de cognac.
Vazand totusi ca scancetele acelea nu mai incetau, ma enervez si strig:
– Sa stiti ca daca incercati cumva sa ma speriati, nu tine figura!…Care dracu’ sunteti acolo?!…
– Nu te speria, suntem noi, celulele hepatice!…