Capacitati extrasenzoriale
Tocmai ma intorceam de la un chef si stateam in statie sa astept autobuzul. Cand in sfarsit soseste, ma urc si ma asez pe-un scaun. In acelasi timp, pe scaunul din fata mea tocmai vad ca se-aseaza picior peste picior bunaciunea
bunaciunilor, purtand o tentativa de fusta de-o palma. Vazand cum ma holbam la cracii ei, imi zice tipa:
– Nu va suparati, domnule, dar aveti pupilele cam dilatate, va simtiti bine?
– “Da”, ii raspund si-mi zic in gand: “Mai sa fie…pana la urma avea dreptate prietenul meu, ca si el mi-a zis aceeasi chestie mai inainte in statie…
Cred ca mi-o fi pus careva ceva in bautura la petrecere…”
Dupa catva timp…
– Ei, hai, nu va mai incaierati atata!…Despartiti-va odata, va rog eu din suflet! imi zisei in gand.
– “Ia vezi-ti de treaba ta, fraiere, noi ne certam, noi ne-mpacam, ce te bagi tu?!”
– ‘Ai sa-mi bag picioru’!…ia nu fiti obraznici, ca acus’ va iau la palme!… sar si eu cu gura de colo, de-a sarit si gagica de pe scaun ca arsa…
E clar, aveam capacitati extrasenzoriale, de puteam vorbi cu picioarele…