Petronel pleacă în armată și-și lasă iubita așteptându-l pentru a se căsători când se întoarce. După vreo trei luni primește o scrisoare:
“Dragă Petronel,
Dioarici distanța dintri noi îi mari șî nu ne-am mai văzut di mult șî ochii cari nu si văd si uitî, vreu sâ-ți spui câ ieu mi-am găsît pi altu șî vreu sî ma mărit cu iel.
Deci, orici relații dintri noi s-o terminat!
Cu multî stimî șî respect,
Fosta ta iubitî,
Mirela”
Petronel plânge, suferă și se gândește ce să facă el pentru a se răzbuna. Vorbește cu toți camarazii săi și-i roagă să-i dea fiecare câte o poză cu soția, iubita, sora, mama, amanta etc. Adună în total vreo 80 de poze cu femei frumoase, le pune într-un plic și le trimite Mirelei însoțite de scrisoarea:
“Dragă Mirela,
Orișicât m-am străduit, nu reușăsc sî-mi amintesc cari Crucea Mă-tii iești! Așa cî alegi-ți poza din teancu ista, opreștio șî restu trimitili-ndărăt!”