Intr-o zi insorita de vara stateam linistit la o terasa, savurand o binemeritata bere rece, cand, la un moment dat, apar doua bunaciuni
blonde: “Ma scuzati, e liber?”, zice una, “Desigur, va rog!” le raspund. Se aseaza tipele in fata mea si isi comanda cate o cafea…
Tot holbandu-ma la sanii care le tasneau obraznic prin tricourile subtiri, n-am putut totusi sa nu observ ca erau patate de cafea. Ma rog,
imi zic, si dau sa mai iau o gura de bere…”Nu va suparati, zice una, n-aveti cumva un foc?”…”Imediat, o secunda!” ii spun,
si bag iute mana in buzunar dupa bricheta…cum nu reuseam s-o scot nicicum, dau sa ma ridic in picioare…Nu stiu cum naiba, dar in momentul acela oi fi agatat masa cumva, ca am luat-o in dura cu tot cu bere si cafele, care
evident s-au varsat pe tricourile domnisoarelor: “Vai, le zic fastacit si rosu la fata, ce neindemanatic mai sunt!”…
In gandul meu: “Deh, las’ ca n-are nimic, si-asa berea era clocita …Si, la urma urmei, ele aveau deja tricourile patate cand au venit!”

Ha! tin minte ca exact asa am patit odata si cu nevasta-mea, dar demult, tare demult…