Iţic este trezit din somn de puternice bătăi în uşă. Se uită la ceas, trecuse de miezul nopţii, cine să fie, crapă uşa şi-l vede pe Ion, vecinul său alcoolic:
– Ce vrei, Ioane, la ora asta?
– Iartă-mă vecine, dar am urgent nevoie de o sută de lei. Îmi crapă buzele de sete şi la buticul din colţ au adus bere la promoţie. Îmi dai?
– Îţi dau, dar când mi-i înapoiezi?
– La anul…
– Bine, dar la anul îmi dai înapoi două sute! O sută împrumutul, o sută dobândă. Poftim banii! Dar ia stai: dacă tu nu ai acum o sută pentru băutură, de unde o să-mi înapoiezi banii la anul? Dă-mi suta, care este dobânda , şi ai să-mi dai la anul suta pe care ţi-am dat-o împrumut!
Ion pleacă încurcat, dezamăgit şi în drum spre casă îşi spune:
– Cum naiba, nici bani de băutură nu am şi mai sunt şi dator zgârcitului de Iţic o sută de lei…