Zice ca era odata o familie de ardeleni care s-or hotarara ei sa deie copchilu’ la scoala ca asa era regula.
Timpul trece, copchilu’ invata multe si bine, dar avea o mica neintelegere: cum se fac copiii.
Merge la tatana-sau si-l intreaba:
-Tata cum am venit eu pe lumea asta?
-Lasa ficioare ca-i invata tu cand ai mai creste, acuma dut’ de te joaca.?
Copilu’ facandu-se ca pleaca se da dupa colt sa vada ce va face tat’-su care parea cam incurcat si-l aude vorbind singur parca cu jale:
-D-apai de unde sa stiu eu cum a venit el pe lume? Tin minte ca o tavalisem bine pe muiere pin cucuruz cu vreo sasa luni inainte de io crescut pantecele.”
Ficioru’ baga la cap si la ora de religie spune ca omul nu se face din pamant ci ca el stie ca se face din tavaleala in cucuruz.
Scandal mare, parinti la scoala, care iau la cunostinta ce si cum. Dupa discutii indelungate, scadere de note la purtare si toate cele necesare, omul nostru il ia deoparte pe profesorul de religie si-i zice:
-Domnule profesor, cu respect va spui: poti sa bagi matale in p***a sapte iuguri de pamaint; pana nu bagi un cap de p**a copchil tot nu iasa.