Impovarat de ganduri,Eminescu la o masa dintr-o spelunca..
Apare o duduie care,vazandu-l,ocupa o masa vecina. Comanda o masa bogata ,cu bucate ce patrund simturile! La plata,chelnerul are o surpriza!
– Niznai,zice doamna dupa prezentarea notei de plata.
– Doamna,iata ati consumat…si trebuie sa platiti!
– Niznai,o tine langa, doamna!
Invins,chelnerul cheama patronul.Acesta argumenteaza cu lista,dar doamna:
– Niznai !
Trezit din contemplare,Eminescu intreba:
– Dar ce se intampla aici? Doamna schimba tonul si plina de efuziune ii raspunde:
– O gluma cu baieti! Si scoate din poseta banii,plateste si se adreseaza din nou lui Eminescu:
– Pot sta la masa dv.?Va pot comanda ceva de baut de mancat?Eminescu accepta si doamna il surpride cu o dorinta:
– Odata am ocazia sa stau la masa cu dv.!Pot sa va rog…stiti,o poezie pentru mine…
Eminescu,printre inghitituri:
– Parol,dar nu am nicio informatie,nu stiu macar cum va cheama…!
– Sunt Marita din Buzau!
Pauza…
– Tu,Marita din Buzau/Sa ai parte d-un dulau/Uite-asa
cum sunt si eu/Si de-o lichea,uite-asa ca dumneata./Sa
te suie pe tejghea/Sa pui un crac ici,unul colea/Si sa-ti
traga un f…i/Ca sa nu mai zici niznai!