Vine Valentin Ceauşescu acasă de la şcoală. Supăraaaat nevoie mare.
– Ce s-a întâmplat, dragul tatii? îl întreabă Ceauşescu.
– Păi, ce să se întâmple, tată? Am luat un 4 azi la şcoală.
– Cum aşa? Ce te-a întrebat?
– M-a întrebat ce reprezintă tata şi eu n-am ştiut.
– Tâmpitule, de câte ori să-ţi spun? Eu, tatăl tău, reprezint Partidul. Marş în camera ta, în seara asta nu mai mănânci.
Peste 10 minute, vine şi Zoia de la şcoală. La fel, supărată foc.
– Ce s-a întâmplat, draga tatii? o întreabă Ceauşescu.
– Ce să fie, tată? Am luat un 4 azi la şcoală.
– Şi tu? Da’ pe tine ce te-a întrebat?
– M-a întrebat ce reprezintă mama şi eu n-am ştiut.
– Idioato, de câte ori să îţi repet că mama ta reprezintă Ţara, Patria? Du-te şi tu în camera ta şi în seara asta te culci nemâncată.
Peste un sfert de oră, vine şi Nicu de la şcoală. Şi el cu ochii în lacrimi aproape.
– Ce s-a întâmplat, Nicuşot? Şi tu ai luat 4 astăzi?
– Da, tată.
– De ce?
– M-a întrebat ce reprezentăm noi, copiii voştri, şi n-am ştiut să-i zic.
– Cretinule, nu ţi-am spus de atâtea ori că voi, copiii mei, reprezentaţi Poporul? Treci în camera ta şi în seara asta te culci pe nemâncate.
Pe la 11 şi ceva noaptea, ăstora le chiorăiau maţele de foame.
– Valentine, Nicule, trebuie să facem ceva, că murim de foame până dimineaţă, zice Zoia.
– Auzi, Nicule, zice Valentin, du-te tu şi roagă-l pe tata să ne dea ceva de mâncare. Tu eşti cel mai mic şi poate i s-o face milă de tine. Hai, du-te.
Se duce Nicu şi, după ceva timp se întoarce abătut.
– Ei, care-i situaţia? întreabă ce-i doi.
– Păi, cum să fie? Partidul călăreşte Ţara şi Poporul moare de foame.