Pe 8 mai 1821, Tudor Vladimirescu, impreuna cu o mica escorta, face o descindere inopinata in tabara pandurilor sai de linga Snagov. Gaseste un dezmat total: Pandurii si o multime de femei erau beti morti si cintau de rasuna padurea, copii mici chitaiau asurzitor, in protapuri se rasuceau berbeci la frigare si poloboacele gilgiiau. Suparat, Tudor pune un buciumas sa sune adunarea.
Dupa o ora de chin, pandurii care se mai puteau tine pe picioare abia reusisera sa se stringa in mijlocul taberii.
– Pai bine mai pandurii mei, fratii mei,graieste acesta furios, de aia v-am sculat eu in oaste ? Uite la voi cum aratati…Pai daca vine turcul acum peste noi nu ne taie pe toti si omoara speranta neamului ? Mai bine va tai eu, ca sa nu las asa bucurie pe mina dusmanului…
Si tot asa. La un moment dat, profitind de o scurta pauza in discurs, un pandur mai in virsta, care luptase de mult cu Tudor in Serbia, gaseste prilejul sa-l calmeze:
– Mai Tudore, las-o si tu mai moale ca azi ii sarbatoare mare…
– Sarbatoare, ce sarbatoare, se mira Tudor, pastele a trecut, pina la Constantin si Elena mai este..
– Pai este 8 Mai, insista pandurul.
– si ce sarbatoare este asta ?
– Mai sint 100 de ani pina la infiintarea Partidului Comunist Roman