În contextul proiectatei reforme a învăţământului,Emil Boc vizitează o şcoală; asistă la ore, îşi dă cu părerea, promite etc.
La sfârşitul vizitei, în faţa clasei-model, directoarea, îmbujorată şi mândră de onoarea făcuta, îi mulţumeşte (desigur, din inimă) şi îi intreabă pe copii:
– Ei, ce-i spunem noi acum domnului premier?
Linişte apăsătoare, noi şi repetate îndemnuri, până când, în sfârşit, se ridică Bula din fundul clasei şi-i zice lui Emil Boc:
– Cu zece lei vă cumpăr şi pe dumneavoastră, şi pe toţi miniştrii din guvern!
Scandal de nedescris! Plecarea val-vartej a înaltului demnitar cu întreaga suită, lacrimi, leşinuri didactice…
Pentru aspra pedepsire a vinovatului de către părinţi, directoarea îl înşfacă de mână pe Bula, merge cu el acasă şi-i aduce la cunoştinţă lui taică-sau, sinistra întâmplare.
La care acesta face o adevarată criză de nervi şi, roşu de mânie (eventual proletară…), exclamă:
– Bine, măi nepricopsitule, pentru asta ţi-am dat eu ţie zece lei?! Să-i dai pe prostii?!