Un licurici alerga prin pădure, văitându-se:
– Vai de puţa meaaa! Vai de puţa meaaa!
Un gândăcel, auzindu-l cum se vaită, îi ieşi înainte şi-l întrebă îngrijorat:
– Ce ţi s-a întâmplat, frăţioare?
– Ei, ce să mi se întâmple… Uite, aseară căutam prin beznă o parteneră de hâţa-hâţa. Şi-am tot mers prin pădure, când înainte am văzut o luminiţă roşiatică… Mi-am zis în gând mulţumit: “Uite o licuricioaie la fel de aprinsă ca şi mine!”. Era într-adevăr incandescentă, fierbinte…! M-am dus la ea: am sărit pe ea pregătit de treabă şi… aaah!!!
Fir-ar ai dracului ăia care aruncă mucuri de ţigări în pădure!