Itic si Strul erau prieteni de-o viata. Itic detinea un tablou frumos, o adevarata capodopera, mostenit de la strabunicii sai si pe care pusese ochii Strul.
– Draga Itic, incepe Strul, uite iti propun o afacere, nu vrei sa vinzi tabloul ala frumos al tau? Platesc oricat.
– Pai nu stiu ce sa zic, raspunde Itic. E mostenire de familie, foarte vechi si destul de scump. Cat oferi? – Uite, iti dau 10.000 de dolari. E bine?
– E bine, draga Strul, e bine! Strul ia tabloul si pleaca bucuros acasa.

Dupa un an, Itic ii face o vizita si vrea sa-si ia tabloul inapoi.
– Draga Strul, uite de la mine 11.000 de dolari. Imi dai tabloul inapoi?
– Sigur! Itic se intoarce acasa cu tabloul. Peste un alt an, Strul ii ofera 12.000 de dolari pe el si il rascumpara. Si uite asa, tot cumparand-ul de la unul la altul, tabloul ajunsese sa valoreze 30.000 de dolari. La un moment dat, Strul se duce la Itic – detinatorul de moment – sa-l cumpere din nou. Itic, din pacate, vanduse tabloul unei persoane care oferise mult mai mult.

– Imi pare rau, draga Strul, insa a venit un client si i l-am vandut pe o suma frumusica! Imi pare rau!
– (Strul, vizibil afectat) Pai bine, draga Itic, nu ne mergea noua bine in afacerea asta?! Trebuia sa-l bagi si pe altul…