Un barbat e adus in fata judecatorului pentru ca a omorat-o pe sotia lui.
– Fapta dumneavoastra e sub orice critica. Daca aveti intentia ca tribunalul
sa nu va condamne la inchisoare pe viata, trebuie sa ne expuneti motive cat
de cat plauzibile care sa va poate reduce pedeapsa.

– Domnule judecator, sotia mea era asa de proasta incat nu am putut sa ma
controlez si a trebuit sa o arunc de la balcon.
– Declaratia dumneavoastra este o obraznicie nemaiauzita si daca nu doriti
ca juratii sa va condamne inainte sa continuam procesul trebuie sa aveti
argumente cu adevarat plauzibile.
– Pai sa va povestesc. Locuim intr-un bloc cu 10 etaje la ultimul etaj si la
parter locuieste o familie de pitici. Parintii au 1 metru si copii, cel de
12 ani 70 de cm si cel de 14 ani are 90 de cm .

– In ziua respectiva i-am spus sotiei:
– E teribil sa fii pitic. Saracii vecini de la parter, toti sunt asa mici!
-Da, raspunde sotia sunt o adevarata specie de pirinei.
– Pigmei ai vrut sa spui!
– Nu, pigmei e ceea ce are omul in piele si de la care se alege cu pistrui.
– Aia se numeste pigment.
– Ma lasi? Pigment e chestia aia pe care scriau vechii romani.
– Ala se numeste pergament.
– Cum poti draga sa fii asa de incult? Pergament e cand un scriitor publica
o parte din ce a scris.

– Domnule judecator, va inchipuiti ca mi-am inghitit cuvantul „fragment“ ca
sa nu mai continui discutia asta aberanta. M-am asezat pe fotoliu si am luat
un ziar sa-l rasfoiesc. Nici nu m-am asezat bine ca apare sotia mea langa
mine cu o carte in mana si imi spune:
– Uite draga, asta e ceea ce scrie un scriitor si se numeste carte , daca nu
aveai idee ce e aia. Ia si citeste Veranda de la Pompadur.

Iau carte in mana si ii spun “Draga mea, asta e o carte in limba franceza
Marchiza de Pompadour, nu trebuie sa interpretezi numele in romana” .
– Asta e buna draga, imi dai tu lectii de franceza, mie care am facut
meditatii cu un vector de la facultate !!
– Ala nu se numeste vector, se numeste lector.
– Esti prost, Lector a fost un erou grec din antichitate.
– Ala a fost Hector si era troian.
– Hector e unitate de masura a suprafatei blegule.
– Ala e hectar draga mea.

– Ma uimesti cu incultura ta. Hectar e o bautura a zeilor.
– Ala se numeste nectar spun eu oftand din adancul sufletului.
– Habar nu ai, eu stiu sigur ca era si o melodie pe tema asta pe care o
cantau doua prietene in duo.
– Nu se spune duo se spune duet.

– Ma scoti din sarite, cum dracu de esti asa de incuiat? Duet e cand doi
barbati se bat cu sabiile
– Ala se numeste duel.
– Pe dracu, duel e gaura aia neagra din munte de unde apare trenul.
– Domnule judecator, aveam “tunel” pe limba dar am simtit ca mi se face negru
in fata ochilor si nu m-am mai putut stapani si am aruncat-o pe geam.

Liniste in sala… judecatorul ia ciocanelul de pe masa, loveste cu el
puternic si spune:
– Esti liber, a fost un caz clar de legitima aparare. Eu o aruncam deja de
la “Hector”.