Lui Ion i s-a parut ca cel mai bun lucru e sa se calugareasca. Si fiindca alta manastire nu era pe acolo s-a dus la Manastirea Tacerii. Cand a ajuns, staretul i-a zis:
– Poti ramane cat vrei aici la manastire cu o singura conditie: nu vorbesti nimic decat daca te intreb eu.
Trece un an si staretul ii zice:
– Acum poti sa spui doua cuvinte.
– Patul tare!
– A, bine voi pune sa ti-l schimbe.
Dupa inca un an:
– A mai trecut un an, acum poti sa mai zici doua cuvinte.
– Mancarea rece.
– A, bine o sa se rezolve.
Mai trece un an:
– Ai din nou dreptul la doua cuvinte.
– Eu renunt.
– Asta-i cel mai bun lucru, fiindca de trei ani de cand esti aici n-ai facut altceva decat sa te plangi!