Ion mergea intr-o zi pe camp cu caruta, in spatele carutei mergea si cainele lui. Calul mergea prea incet, Ion supara si incepe sa dea cu biciul in el.Da o data, da de doua ori, a treia oara se intoarce calul la el si zice “Ba Ioane, da’ esti chiar asa…”
Ion se sperie cand il aude si o ia la fuga, si fuge si fuge, si cainele dupa el, si fuge prin padure, cainele dupa el. La un moment dat oboseste si se aseaza langa un copac gafaind, cainele vine si el tot obosit si zice: “Ba Ioane…ce m-a speriat calul ala cand a inceput sa vorbeasca.”