O batranica, pe la cozi. Se scula de dimineata, lua sacosa si pornea. Se aseza si ea pe unde credea ca se vada ceva. De cele mai multe ori nu apuca sa cumpere, fie ca o imbranceau aia afara din rand, fie ca se termina pana sa ajunga ea la ghiseu…Dar de fiecare data cand apuca si ea sa cumpere se tragea deoparte si zicea: “Multumesc lui Dumnezeu ca am reusit sa cumpar si asta”. La un moment dat, securistii, care roiau si ei pe la cozi, o trag deoparte si ii zic:
— Asculta, batranico, nu se mai zice li multumesc lui Dumnezeu. Asa se zicea inainte. Dumneata trebuie sa stii ca noi avem un conducator si datorita lui avem tot ce avem. Lui sa-i multumesti. Batranica zice:
— Bine, maica, asa am sa fac. N-am stiut, dar daca trebuie, asa am sa fac.
Si pleaca. Dar se intoarce si zice:
— Auziti, sa va intreb ceva. Dar cand o sa moara dumnealui, cum fac? Cui mai multumesc atunci?
— Ehei, atunci multumim noi lui Dumnezeu…