Mama lui Bula il trimite pe el si pe Strula sa mearga pana la magazin. Bula zice:
– Bai Strula, hai sa ne intrecem pana la magazin, dar tu pe o strada, eu pe alta.
– Bine. Tu mergi pe asta cu biserica si eu merg pe asta cu cimitirul!
…
Bula ajunse in dreptul bisericii si isi zise sa il vada pe Strula, daca a ajuns la magazin. Ajunge sus, in turla, si il apuca treaba mare, da’ rau de tot.
In timpul asta venea preotul cu cativa credinciosi, care voiau sa intre in biserica si care se rugau:
– Ce ne da Dumnezeu noua, ce ne da Dumnezeu noua?
… Si cum Bula nu se mai putea tine… POC! Cade in fata credinciosilor… ce face Bula!
Preotul, resemnat, spune din nou:
– Si ce vom da noi inapoi, ce vom da noi inapoi?
La care Bula:
– Pai… niste hartie, ca sa ma sterg, daca se poate!
…
Intre timp, Strula…
– Bai, dar drumurile de la cimitir si Biserica se intalnesc in acelasi drum. Ia sa il sperii eu pe Bula cand o veni…
Se aseaza langa un mormant neterminat… si asteapta… si asteapta…. pana ii vine sa urineze.
In groapa era un om de-abia inmormantat, al carui spirit se ruga:
– Doamne, da-mi apa sfintita ca sa inviu din morti, Doamne, da-mi apa sfintita!
Si… incepe sa picure urina lui Strula…
El mai zice:
– Doamne, cum sa te rasplatesc?
La care Strula:
– Pai, da-mi cureaua, ca mi-a cazut in groapa…