Prin anii ’50, Veronica Porumbacu a scris nişte versuri de adâncă simţire şi vibraţie, de genul:
” O, Europa, te simt în mine
Te simt vibrând adânc..”
A doua zi Păstorel:
“Mult stimată Veronică,
Eu credeam c-o ai mai mică!
Dar mărturisirea-ţi clară
Din “Gazeta literară”
Dovedeşte elocvent
Ca în chestia matale
De-adâncimi fenomenale
Intră-ntregul continent!”