Ițic și Ștrul, într-o sinagogă. Îngrămădeală mare, țipete, bătaie… Ițic, mai sprintenel de felul lui, ajunsese undeva, mai în mijlocul mulțimii. Ștrul îi strigă:
− Care-i treaba, prietene? Ce-i hărmălaia asta?
− Se dă încălțăminte, mă! Încălțăminte pe gratis!
− Ia, mă, și pentru mine, te rog io!
Prietenul lui răspunde prin semnul OK…
Trec câteva minute…
− Ce-i, mă Ițic, acolo? De ce nu vii-ncoa?
− Se dau haine, mă! Haine pe gratis!
− Ia, mă, și pentru mine!
Ițic răspunde din nou prin semnul OK…
După o vreme, hărmălaia crescuse, tărăboi și mai mare:
− Acuma ce mai e acolo, mă, Ițic?!
− Acuma se dă mâncare, frate! Mâncare pe gratis!
− Ia și pentru mine!
Bineînțeles, același semn…
Ajunge Ițic acasă, se întâlnește cu Ștrul:
− În sfârșit… ia să văd ce ai luat pentru mine! Încălțămintea, hainele, sunt pe măsura mea? întreabă Ștrul, entuziasmat.
− Păi n-am luat nimic pentru tine!
− Cum?! Nu mi-ai arătat semnul OK?
− Păi, mă prietene, eram în sinagogă, cum crezi că puteam să-ți arăt semnul m**e?!